Aplicatia si procesul de obtinere a unui brevet de inventie in Statele Unite poate implica anumite costuri substantiale. O portie semnificativa a acestui cost o constituie taxele de brevetare impuse de catre Oficiul de Brevete si Marci SUA (USPTO).

Desi metode de reducere a taxelor de brevetare au existat de cel putin 28 de ani[1], multi aplicanti ingrijorati in privinta costurilor nu sunt constienti de existenta unor reduceri de pana la 75%, posibile pentru anumiti aplicanti.

Modalitatile de reducere a taxelor de brevetare sunt bazate in general pe statutul aplicantului (persoana fizica sau juridica) ca entitate mica sau micro. Aplicantii familiari cu reducerile taxelor de brevetare la OSIM vor constata unele similaritati cu conceptul de reducere a costurilor oficiale la USPTO.

Un aplicant care se califica drept entitate mica poate obtine o reducere de 50% a unui numar mare de taxe, inclusiv cele de cerere, de acordare a brevetului, precum si a taxelor de mentinere in vigoare.

O reducere de 75% a unui numar mare de taxe, inclusiv cele de cerere, de acordare a brevetului si de mentinere in vigoare se pot acorda unui aplicant care se califica drept entitate micro.

Locatia sau cetatenia aplicantului nu este unul dintre factorii care determina statutul aplicantului de entitate mica sau micro. Aplicantul se poate califica drept entitate mica daca proprietarul aplicatiei are mai putin de 500 angajati, inclusiv afiliati, si daca nu a facut o cesiune, licenta sau a acordat sau transmis drepturi in aceasta aplicatie altcuiva care nu se califica drept entitate mica.

Aplicantul se poate califica drept entitate micro daca indeplineste aceste conditii:

  • Aplicantul se califica drept entitate mica;
  • Nici aplicantul, nici inventatorul nu a fost numit pe mai mult de patru aplicatii anterioare[2];
  • Aplicantul nu are un venit brut mai mare decat 155,817USD[3] in anul inainte ca taxele oficiale sa fie platite; si
  • Nu este sub o obligatie sa cesioneze, sa acorde sau sa transmita o licenta sau alte drepturi de proprietate altei entitati care nu indeplineste aceleasi conditii legate de venit ca inventatorul.

In afara de reducerile bazate pe statutul aplicantului enumerate mai sus, exista masuri aditionale care pot fi folosite pentru reducerea taxelor de brevetare la USPTO.

Aceste masuri includ:

  • Pentru o aplicatie ne-provisionala[4], evitati depunerea mai tarziu dupa data de depunere a aplicatiei a urmatoarelor: taxa de aplicatie de baza, taxa de cautare, taxa de examinare, juramantul/declaratia inventatorului, si revendicari in cazul in care aplicatia depusa initial nu a continut nici o revendicare.
  • Evitati, daca nu este necesar, sa aveti mai mult de trei revendicari independente, mai mult de 20 de revendicari in total sau revendicari care contin o referinta, in alternativ, la mai mult decat o revendicare mentionata anterior in aceeasi aplicatie si care revendicare specifica o limitare aditionala a materiei revendicate.
  • Evitati, daca nu este necesar, sa aveti mai mult de 100 de pagini pentru intreaga aplicatie.

In concluzie, exista modalitati de reducere a taxelor de brevetare si aplicantii ar trebui sa fie constienti de ele. Pentru mai multe informatii referitor la o anumita situatie contactati Neifeld IP Law PC at www.neifeld.com sau puteti contacta autorul, Robert Mihail, direct la rmihail@neifeld.com.

Notes

[1] Public Law 99-607, 100 Stat. 3470

[2] Definitia de entitate micro declara ca aplicantii nu sunt considerati sa fie numiti pe o aplicatie anterioara daca ei au cesionat sau sunt obligati sa cesioneze drepturi de proprietate rezultate dintr-o angajare de munca anterioara. Aplicatii depuse in alte tari, aplicatii provisionale sau aplicatii internationale pentru care taxa nationala de baza nu a fost platita nu se considera ca “aplicatii anterioare”. Definitia include aplicanti care sunt angajati de o institutie de invatamant superior si care au cesionat sau sunt obligati sa cesioneze drept de proprietate acelei institutii de invatamant superior.

[3] La 10/5/2014

[4] In Statele Unite exista aplicatii provisionale si ne-provisionale. O aplicatie provisionala este o modalitate rapida si ieftina pentru inventatori pentru a stabili o data de depunere pentru inventia lor, data care poate fi revendicata intr-o aplicatie ne-provisionala depusa mai tarziu. O aplicatie provisionala nu este necesar sa aiba revendicari sau un juramant/declaratie a inventatorului. O aplicatie provisionala este abandonata automat la 12 luni dupa data ei de depunere si nu este examinata. Un applicant care se decide sa depuna initial o aplicatie provisionala trebuie sa depuna o aplicatie ne-provisionala in perioada de 12 luni dupa data de depunere a aplicatiei provisionale ca sa beneficieze de data anterioara de depunere a aplicatiei provisionale. O aplicatie ne-provisionala este examinata de un examinator de la USPTO si poate fi acordata brevet de inventive daca toate cerintele de patentabilitate sunt indeplinite. O aplicatie provisionala este folositoare in cazurile in care domeniul de tehnologie este “aglomerat” si obtinerea unei date de aplicatie cat de curand posibil este important.